Numeroși părinți se confruntă cu faptul că odraslele lor încep, la un moment dat, să-i mintă constant. Regăsindu-se în această situație, cei mai mulți dintre părinți încearcă diferite moduri de a-și determina copiii să spună adevărul, să nu mai mintă și să nu mai ascundă lucruri.
În ciuda acestor eforturi, de cele mai multe ori, problema nu doar că nu se rezolvă, ci se agravează. Părintele devine tot mai nemulțumit, supărat și neîncrezător, ceea ce îl face pe copil să se ascundă și să mintă mai mult. Și relația dintre părinte și copil se tensionează.
În acest articol, ne referim la situațiile în care minciunile sunt frecvente și repetate. Nu ne referim la momente punctuale în care copilul a mințit într-o anumită circumstanță sau dacă asemenea întâmplări apar rareori, reprezentând o excepție.
Din ce cauză majoritatea părinților nu reușesc să-și determine copiii să nu-i mai mintă?
În cele mai multe cazuri, părinții nu reușesc să-i facă pe copii să nu mai mintă deoarece problema reală a apărut cu mult înainte de a începe copilul să mintă. Practic, minciunile copilului sunt doar o consecință vizibilă a problemei reale, profunde.
Pentru a o rezolva, pentru a ieși din acest cerc vicios, părintele are nevoie să înțeleagă cum s-a ajuns aici și să-și schimbe abordarea.
Când anume a apărut problema reală? Ea a început odată cu stilul de parenting condiționat și, de multe ori, și autoritar al părintelui.
Citește și:
Ce înseamnă educație emoțională sănătoasă? 9 abilități emoționale de care au nevoie copiii
Parenting tradițional vs. parenting conștient. 10 diferențe de la psihologul Gáspár György
Copilul ajunge să mintă frecvent și constant pe măsură ce părintele face aceste 7 lucruri:
1. Îi transmite copilului neacceptare
Părintele îi transmite copilului că nu îl acceptă așa cum este prin mai multe moduri: refuzând să-i accepte emoțiile (“Nu ai de ce să-ți fie frică!”), trăirile, gândurile (“Copilul meu nu poate gândi așa!”), comportamentele (faptul că nu și-a făcut tema, că și-a uitat un caiet acasă, că a mințit etc.).
Totuși, fiecare persoană are nevoie să se simtă acceptată așa cum este. Atunci când copilul nu se simte acceptat de tine, se va închide emoțional inclusiv pentru a te feri de suferința, stresul pe care ți-l provoacă emoțiile și comportamentele lui.
2. Nu are încredere în copil
Mulți părinți pornesc din start cu o lipsă de încredere în copil, care are la bază o neîncredere în ei înșiși, deoarece nici ei, la rândul lor, nu au primit încrederea părinților lor. Iar când copilul nu simte că părintele are încredere în el, nu are o sursă de încredere la care să se conecteze și învață despre sine că nu merită încrederea.
3. Are așteptări nerealiste de la copil
Unii părinți proiectează asupra copiilor lor propriile lor așteptări ca cei mici fie să performeze într-un anumit domeniu, fie să obțină anumite rezultate la școală sau la competițiile sportive.
Majoritatea proiecțiilor părinților se încadrează în două categorii:
- Eu cum puteam să fac asta la vârsta ta (eventual, în condiții mai dificile)? Trebuie să poți și tu!
- Eu mi-aș fi dorit mult să am acces la aceste lucruri (cursuri, activități, instrumente muzicale, sporturi, studii etc.), însă nu am avut. Acum, îți ofer ție posibilitatea să te realizezi în domeniile care mie mi-au plăcut, însă mi-au fost inaccesibile.
După cum observăm, aceste așteptări se referă exclusiv la ce își dorește părintele pentru copil, fără să ia câtuși de puțin în calcul talentele, abilitățile, dorințele sau părerea copilului.
Citește și:
9 alternative la pedepse care chiar funcționează. Cum corectăm greșelile copilului prin metode pozitive [VIDEO]
Copilul nu ascultă? 5 greșeli de comunicare ale părinților care provoacă neascultarea copiilor
4. Îi induce frică
Frica este, de fapt, cea mai puternică motivație pentru copil când decide să-și mintă părinții. Celui mic îi este teamă de reacția părintelui, de consecințele negative asupra sa, de pedepse sau chiar de suferința pe care o va simți părintele. Și alege să ascundă lucrurile despre care știe sau presupune că sunt deranjante sau inacceptabile pentru părinte.
Părinții le induc copiilor lor frică prin tactici precum: amenințările, pedepsele, consecințele, retragerea iubirii etc.
“Mulți părinți cred că, dacă sunt înfricoșători sau chiar practică pedepsele corporale, copiii vor învăța ce trebuie. În schimb, copiii ajung să se teamă de noi, ceea ce îi închide în fața dorinței lor naturale de a fi persoana bună care sunt intrinsec”, explică Dr. Shefali Tsabary, în cartea sa “Părintele conștient”.
Potrivit expertei internaționale în parenting, “tacticile bazate pe teamă nu reușesc decât să creeze o legătură atenuată între noi și copii”.
5. Pune presiune pe copil fără a-l înțelege și a-l ajuta în mod real
Mulți părinți urmăresc doar comportamentul copilului și rezultatele pe care le obține, fără să fie atenți la trăirile, emoțiile copilului, la motivațiile reale, la convingerile sale și la strategiile pe care le folosește.
Un copil pe care îl prinzi a cincea oară luând dulciuri pe ascuns are nevoie de o altă abordare decât cea pe care o folosești acum. La fel și un copil care s-a bătut pentru a treia oară în ultima săptămână cu un coleg.
În spatele comportamentului copilului, care stârnește critica părintelui, se ascund trăiri, emoții, nevoi, dorințe, poate chiar suferințe de care nici copilul poate că nu este conștient. El are nevoie de un adult alături de el care să-l ghideze cu empatie, fermitate și blândețe prin hățișul emoțiilor dificile. Având alături un adult înțelegător, copilul începe să se înțeleagă mai bine pe sine.
A pune presiune pe copil fără a-l înțelege și fără a-i oferi suportul emoțional pentru a înțelege prin ce trece și pentru a găsi soluții este o povară pe care un copil nu o poate duce.
Citește și:
Psihologul Gáspár György: Comportamentul urât al copilului se schimbă doar după ce ne schimbăm noi
7 pași pentru o relație bună cu adolescentul
6. Îl condiționează
Chiar dacă de multe ori nu pare să fie așa, toți copiii vor să fie iubiți și acceptați de părinții lor. Vor să primească validarea, aprecierile și admirația părinților lor. Atunci când sunt condiționați prin amenințări, pedepse, recompense sau manipulare emoțională, copilul simte că poate primi iubirea părintelui doar dacă îndeplinește criteriile părintelui.
De cele mai multe ori, criteriile depășesc capacitățile copilului, mai ales când este lăsat să se descurce singur, fără să primească suport și ghidare din partea părinților.
În aceste condiții, la un moment dat, copilul renunță să mai încerce, mulțumindu-se cu atenția negativă a criticii părinților. El încearcă să-și ascundă greșelile, eșecurile, sperând că nu va fi descoperit.
7. Când copilul greșește, îl tratează cu lipsă de respect și considerație
Mai ales atunci când o greșeală despre care s-a discutat mult se repetă, mulți părinți nu se mai pot abține și îi critică pe copii, le țin predici moralizatoare, îi învinovățesc, îi rușinează, iar uneori chiar râd de ei, îi compară cu alți copii, îi umilesc și îi desconsideră, punându-le etichete negative de tipul “ești rău/prost/incapabil” etc.
În judecata lor, părinții pleacă de la premisa că înțeleg motivația din spatele comportamentului copiilor, spunând lucruri precum: “Îmi încalci mereu regulile pentru că nu iubești familia asta”. În asemenea contexte, “le declanșăm acestora un sentiment de neajutorare”, spune Dr. Shefali Tsabary.
Potrivit acesteia, mai ales copiii adolescenți, în scurt timp, învață să-și țină la distanță părinții: “Judecata noastră constantă îi rănește în asemenea măsură, încât devin imuni la ce le spunem. Credem că o fac pentru că “nu le pasă”, ceea ce înseamnă că îi judecăm și mai mult, imaginându-ne, din nou, că le cunoaștem intențiile. Nici nu ne dăm seama că s-au săturat să trăiască în rușine, s-au săturat să fie considerați “răi”.”
În aceste condiții, de ce ar spune copilul adevărul? Pentru a mai primi o doză de critică și rușine?… Preferă să mintă, chiar dacă știe că minciuna va ieși la suprafață. Cel puțin amână momentul suferinței.
Citește și:
Stresul afectează sănătatea. 5 pași pe plan emoțional pentru a întări imunitatea copilului
De ce copilul nu poate fi responsabil de respectarea limitelor
Am vorbit despre aceste 7 cauze care stau la baza deciziei copiilor de a ascunde adevărul de părinții lor și de a-i minți. Atunci când copilul începe să mintă, este foarte probabil că o mare parte dintre criteriile de mai sus au fost bifate.
În următorul articol, continuăm acest subiect și discutăm despre strategii și soluții care funcționează pentru a schimba tiparul și a determina copilul să renunțe la minciuni și să spună adevărul de fiecare dată.
Da, se poate ajunge aici, dacă îți dorești, desigur cu răbdare și cu perseverență. Așadar, te invit să citești continuarea:
Dacă dorești să afli mai multe despre cum îți poți ajuta copilul/copiii să-și calmeze emoțiile dificile, te invit să descarci un scurt ghid pdf de o pagină abonându-te la newsletterul nostru:
Dacă ești curioasă să afli mai multe despre abordarea expertei în parenting citată în articol, dr. Shefali Tsabary, îți recomand cartea „Părintele conștient”:
Având o vastă experiență în lucrul cu familiile, Dr. Shefali Tsabary propune în această carte o soluție ce s-a dovedit utilă pentru crearea și menținerea unor relații armonioase între părinți și copii. Este vorba despre transformarea stilului de parentaj din unul inconștient, transmis ca atare din generație în generație, într-unul conștient, centrat pe nevoile reale ale copilului.
Sursa foto: Ana Krach, Pixabay
